Ai văzut un puiet de Zadă într-o pepinieră și ți-a plăcut cum arată, dar nu știi exact ce are nevoie și de ce îi cad acele iarna. În rândurile de mai jos găsești pe scurt cum o plantezi, cât o uzi și ce întreținere îi trebuie ca să se prindă și să crească sănătos.
Unde merge, de fapt, zada și cât spațiu îi lași în curte?
Zada europeană (Larix decidua) este un conifer care iubește lumina directă. Dacă o pui la umbră, se alungește, se rarește și coroana nu mai arată deloc cum ai văzut-o în poze. Caută un loc cu soare mare parte din zi, ideal cel puțin 6 ore de lumină directă.
Solul poate fi de la ușor acid la neutru, dar contează mai mult să fie bine drenat. În pământ greu, argilos, unde băltește apa, rădăcinile pot putrezi în câțiva ani. La multe case de la câmpie, pământul este greu; acolo ajută să amesteci pământul din groapă cu nisip și compost, ca să se dreneze mai ușor.
Un detaliu pe care multă lume îl află prea târziu: zada devine copac mare. În mediul natural trece de 20-25 m înălțime, cu coroană lată, chiar dacă în curte, cu sol mai sărac, rămâne de obicei mai mică. Nu o pune lipită de casă sau de gardul vecinului.
Ca orientare, lasă cam 4-5 m față de casă și minim 3 m față de alți arbori mari. Rădăcinile nu sunt agresive ca la plop sau salcie, dar tot ai nevoie de spațiu, altfel arborele se înghesuie și nu se dezvoltă bine.
În grădinile mici de la oraș, un exemplar de larice poate deveni prea mult după 10-15 ani. Acolo merită să te gândești fie la un soi pitic, fie la alt conifer, dacă nu vrei un copac dominant în tot spațiul.
Cum alegi și când plantezi o zadă ca să pornească bine?
Cea mai simplă variantă pentru grădină este puietul crescut în container (ghiveci). Are rădăcina întreagă, se prinde mai ușor și poți să-l plantezi și în afara sezonului clasic, cu condiția să uzi corect după plantare.
Dacă îl iei cu rădăcină nudă (fără pământ pe rădăcini), perioada bună este în repaus vegetativ: toamna târziu, după căderea acelor, sau primăvara devreme, înainte să pornească mugurii. Atunci copacul suportă mai bine mutarea.
La alegere, uită-te la câteva lucruri simple: trunchiul să fie drept, fără răni mari, coroana să fie cât de cât echilibrată, fără zone complet uscate, iar rădăcinile (dacă se văd) să fie multe, subțiri, nu doar două-trei groase și răsfirate.
Un puiet de 2-4 ani, de aproximativ 80-150 cm înălțime, este de obicei cel mai ușor de plantat și de întreținut. Cei foarte mari arată spectaculos în pepinieră, dar mutarea lor implică mai mult efort, uneori utilaje și costuri mai mari.
La preț, orientativ, un astfel de puiet mediu de larice poate porni cam de la 40-50 de lei și să urce spre 100 de lei sau mai mult, în funcție de înălțime și furnizor. Verifică bine eticheta, să scrie clar Larix decidua, nu alt soi ornamental, dacă vrei forma clasică de pădure.
Cum plantezi, pas cu pas, ca să nu se usuce în primul an?
Plantarea nu este complicată, dar sunt câteva etape unde se greșește des. De multe ori vedem puieți îngropați prea adânc sau lăsați cu gol de aer pe lângă rădăcini, și atunci se usucă repede.
Ai nevoie de:
- hârtie sau folie pentru transport, să nu se usuce rădăcinile
- lopată, eventual cazma pentru sol greu
- compost sau mraniță bine descompusă
- un par de susținere și legături moi (bandă textilă)
- material pentru mulcire: scoarță, frunze sau paie tocate
Pașii de bază la plantare pot fi urmați ușor, fără să transformi curtea în șantier:
- Săpatul gropii. Fă o groapă cam de două ori mai lată decât balotul de rădăcini și ceva mai adâncă, de regulă 40-60 cm adâncime, în funcție de mărimea puietului și de sol.
- Pregătirea substratului. Amestecă pământul scos cu compost, dacă solul este greu, cu puțin nisip. Nu exagera cu îngrășămintele; o concentrație prea mare poate arde rădăcinile tinere.
- Fixarea parului. Înfige parul de susținere în groapă, ușor lateral de poziția viitorului trunchi, ca să nu rănești rădăcina principală.
- Poziționarea puietului. Așază-l astfel încât gulerul radicular (locul unde rădăcinile se întâlnesc cu trunchiul) să fie la nivelul solului sau foarte puțin deasupra. Nu îl îngropa mai adânc, altfel poate putrezi la bază.
- Umplerea gropii. Completează treptat cu amestecul de pământ, tasând ușor cu mâna sau cu piciorul pe margini, ca să elimini golurile de aer dintre rădăcini.
- Udarea de pornire. Fă o mică adâncitură în jurul trunchiului și toarnă 1-2 găleți de apă, lăsând-o să se infiltreze lent. Dacă pământul se lasă mult, mai adaugă puțin substrat.
- Legarea de par și mulcirea. Prinde trunchiul de par cu legături moi și pune un strat de mulci de 5-7 cm, dar nu lipit de scoarță, ci la câțiva centimetri distanță.
Dacă plantezi primăvara și urmează o perioadă uscată, atacul principal nu este frigul, ci vântul și soarele puternic. Am văzut de multe ori puieți de larice arși pe o parte, din cauză că nu au avut apă suficientă în primele săptămâni. Udarea corectă face toată diferența.
Cât o uzi, cum o tunzi și ce întreținere cere pe termen lung?
Zada preferă udări mai rare, dar adânci. În primul an, când nu plouă, țintește cam 1-2 udări pe săptămână: o găleată sau două, turnate lent, astfel încât apa să pătrundă la 20-30 cm adâncime. E mai bine așa decât câte puțină apă zilnic, doar la suprafață.
După ce se prinde și trece de 2-3 ani, pomul devine mult mai tolerant la secetă. De regulă, la un arbore bine înrădăcinat uzi doar în veri foarte secetoase, când vezi că și alți copaci din curte suferă. Evită să menții solul permanent umed, pentru că poți favoriza bolile de rădăcină.
La fertilizare, nu trebuie multe artificii. O dată pe an, primăvara, poți împrăștia în cerc, la proiecția coroanei, un strat subțire de compost, ușor încorporat în primii centimetri de sol. Pentru îngrășăminte speciale pentru conifere, urmează instrucțiunile de pe ambalaj, fără să dublezi dozele.
La tăieri, laricele nu se poartă ca tuia. Nu îi place să fie tuns drastic în lemn bătrân. Te limitezi la corecții: înlăturarea ramurilor uscate sau rupte, eventual a celor care se încrucișează inestetic. Momentul bun este sfârșitul iernii sau început de primăvară, înainte de pornirea vegetației.
Dacă vrei un arbore înalt, nu tăia vârful. Dacă ai spațiu mic și te gândești să îl ții jos prin tăieri repetate, mai bine te răzgândești la specie de la început, fiindcă zadă nu este arbore de gard viu.
Un detaliu care sperie mulți proprietari în primul an: toamna, acele devin gălbui-aurii și cad, lăsând ramurile goale. Pentru Larix decidua asta este normal, spre deosebire de alți coniferi. Nu înseamnă că s-a uscat; primăvara pornesc muguri noi, verzi, foarte vii.
Ce probleme pot apărea la zadă și când e cazul să ceri ajutor?
Când acele se îngălbenesc și cad vara, nu toamna, acolo ai un semn de alarmă. De obicei sunt două cauze: ori lipsa de apă în perioade de căldură puternică, ori dimpotrivă, solul prea ud, cu apă care băltește la rădăcini. În ambele cazuri, rădăcinile suferă.
Dacă solul este lipicios și greu, un drenaj slab poate duce, în timp, la putrezirea rădăcinilor. Aici nu ai multe de făcut la un arbore mare, dar la unul mic poți îmbunătăți zona din jur, afânând ușor și adăugând materiale care ajută la drenaj.
Mai apar uneori boli fungice pe ace și ramuri și dăunători ca afidele și omizile. Pentru tratamente, cel mai sigur este să mergi cu o ramură afectată la o fitofarmacie sau să ceri sfatul unui horticultor, care îți poate indica produsul potrivit și modul de aplicare, conform etichetei.
Când ai un exemplar deja mare, lângă casă sau aproape de linia electrică, nu încerca singur tăieri serioase. Un arbore de câțiva metri care cade prost poate lovi casa, gardul sau chiar pe cineva. În astfel de situații, cheamă o echipă specializată în toaletarea arborilor.
Din ce ne scriu cititorii, marea nelămurire după câțiva ani este dacă merită păstrat un copac care a crescut prea mare pentru curte. Răspunsul ține mai mult de spațiu și de siguranță decât de specie. Dacă începe să atingă acoperișul sau să umbrească complet grădina de legume, discută cu un specialist ce variante ai, de la tăieri de reducție până la îndepărtarea completă.
Întrebări frecvente
Cât de repede crește o zadă în grădină?
În condiții bune de lumină și sol, creșterea este moderată spre rapidă, cam 30-50 cm pe an în primii ani. Ritmul scade pe măsură ce arborele se maturizează, dar în 10-15 ani tot ajunge un copac impunător.
Se poate ține zadă în ghiveci sau în curte mică?
Larix decidua clasic nu se potrivește în ghiveci pe termen lung și nici într-o curte foarte mică. Pentru spații reduse caută soiuri pitice de larice sau alte conifere care au fost selecționate special pentru talie redusă.
De ce i se îngălbenesc acele toamna, e normal?
La larice este perfect normal: este un conifer care își pierde acele iarna. Toamna se colorează în galben-auriu, apoi cad. Dacă fenomenul apare vara, când este foarte cald, cauza e de obicei seceta, mai rar, o problemă de sol.
Un puiet de larice plantat cum trebuie nu arată spectaculos chiar din primul an, dar după câteva sezoane îți dai seama că merită așteptarea: e unul dintre puținii coniferi care schimbă cu adevărat fața curții de la un anotimp la altul. Important este să îi dai de la început locul și îngrijirea corecte, ca să nu fie nevoie să repari mai târziu decizii grăbite.
Recomandările de îngrijire sunt orientative și pot varia în funcție de sol, climă și amplasament. Pentru probleme grave de sănătate la arbori sau tratamente fitosanitare, cere sfatul unui inginer agronom, horticultor sau al specialiștilor dintr-o fitofarmacie.
