Ai un colț de grădină unde nu se prinde gazonul și pământul stă gol și plin de buruieni? Acolo își face treaba foarte bine vinerița (Ajuga reptans), o plantă de acoperire joasă, cu frunze decorative și spice albăstrui. Vezi unde merge, cum o plantezi și ce îngrijire cere ca să nu se transforme în bătaie de cap.

Pentru ce locuri din grădină merge, de fapt, vinerița?

Cel mai des, ajungi la planta asta când ai obosit să tot semeni gazon la umbră și nu iese nimic. Vinerița se simte bine în semiumbră sau umbră ușoară, acolo unde soarele ajunge doar câteva ore dimineața sau seara.

Merge foarte bine la baza copacilor, sub tuia, pe lângă gardul nordic al curții sau între tufișuri, ca să nu mai sapi mereu printre ele. Tolerează și soarele, dar numai dacă solul nu se usucă complet și are ceva umiditate.

În sol, nu e pretențioasă. Se descurcă în pământ de grădină obișnuit, chiar și puțin argilos, atât timp cât nu băltește apa. Dacă ai lut greu, merită să afâni stratul de sus cu nisip și compost, altfel rădăcinile stau tot timpul în nămol.

Mai are un avantaj: e perenă, rezistă la ger în aproape toată țara și își păstrează frunzele multe luni. În ierni blânde, o să vezi frunzulițele colorate chiar și în ianuarie, doar mai lipsite de vlagă.

Cum plantezi vinerița ca să se prindă repede și uniform?

Plantarea merge făcută din primăvară până în toamnă, cât nu e caniculă sau îngheț. În practică, cele mai reușite lucrări ies în aprilie-mai și septembrie-octombrie, când solul e umed și nu e foarte cald.

Ce îți trebuie la plantare:

  • puieți sau bucăți de tufă cu rădăcini
  • o cazma sau o lopată mică
  • compost sau mraniță bine descompusă
  • o greblă pentru nivelare
  • stropitoare sau furtun cu duză fină

Pregătești terenul smulgând buruienile, dacă solul e foarte tasat, îl sapi ușor pe 15-20 cm. Nu trebuie să faci șantier, dar măcar să poată intra rădăcinile. Amestecă în stratul de sus puțin compost, cam o lopată la metru pătrat.

La distanțe, nu te zgârci. Pentru un covor care se închide într-un an, plantele se pun cam la 25-30 cm între ele. Dacă le pui la 40 cm, se va acoperi tot, dar mai lent, cam în 2 ani, și rămân goluri la început.

După plantare, apasă ușor pământul în jurul fiecărei tufe, ca să nu rămână pungi de aer, și udă bine, cu jet fin. În primele două săptămâni, păstrează solul mereu ușor umed, mai ales dacă ai prins câteva zile cu vânt sau soare.

Ce îngrijire cere ajuga pe parcursul anului, ca să arate bine?

Odată instalată, planta nu e pretențioasă, dar sunt câteva lucruri care fac diferența între un covor frumos și unul obosit. În primii 1-2 ani, ajută mult să ții buruienile în frâu. Când se îndesește, ea singură le mai chinuie, dar la început are nevoie de ajutor.

La udare, regula e simplă: pământ reavăn, nu permanent îmbibat. În zone umbrite, de multe ori se descurcă doar cu ploaia. La soare sau sub streșini, unde nu ajunge apa de ploaie, verifici cu degetul: dacă stratul de sus e uscat 2-3 cm, îi dai o udare serioasă.

Fertilizarea nu trebuie exagerată. O dată pe an, primăvara, poți împrăștia un strat subțire de compost bine descompus printre tufele existente și să îl încorporezi ușor cu mâna sau cu o greblă mică. Îngrășămintele chimice puternice o fac să crească frunză multă și moale, mai sensibilă la boli.

Florile apar, de regulă, în mai-iunie, sub formă de spice albastre sau violacee. Dacă nu îți place cum arată după înflorire sau vrei să arate mai îngrijit, poți tunde cu foarfeca vârfurile ofilite. Planta va produce apoi frunze noi, mai compacte.

Iarna, nu are nevoie de protecție specială în cele mai multe zone din România. În ierni foarte reci, cu ger fără zăpadă, frunzele de la suprafață pot îngălbeni sau se pot usca parțial, dar de obicei primăvara pornește din nou din zona de jos a tulpinii.

Cum se înmulțește această plantă de acoperire și cât de repede se întinde?

Poate cea mai comodă parte este că planta se ocupă singură de înmulțire. Formează stoloni, adică tije care se întind pe pământ și prind rădăcini acolo unde ating solul. De aici apar rozetuțe noi de frunze.

Dacă vrei să o muți și în alt loc, iei cu mâna sau cu o lopată mică bucăți de tufă cu rădăcini și le replantezi. Operațiunea se face foarte ușor primăvara devreme sau la sfârșit de vară, când nu e arșiță.

Într-un an sau doi, dacă are condiții bune, poate acoperi fără probleme câțiva metri pătrați. Aici apare dilema multora: e plantă de acoperire, se întinde bine, dar totuși nu vrei să o găsești în toată grădina.

Ca să o ții sub control, e bine să îi trasezi de la început limite clare: borduri de piatră, cărămidă sau lemn, alei, marginea gazonului tăiată la drept. Când vezi că trece de linia stabilită, smulgi cu mâna stolonii tineri. Se rup ușor, nu e muncă grea, dar e bine să o faci măcar o dată pe an.

Cu ce probleme te poți trezi la covorul de vineriță și cum le ții în frâu?

O problemă des întâlnită este îngălbenirea sau putrezirea frunzelor de jos, în special în locuri foarte umede și umbrite. Asta se întâmplă când solul băltește sau e udat des fără să aibă timp să se usuce puțin la suprafață. Soluția este să reduci udările, dacă se poate, să îmbunătățești drenajul.

În veri foarte calde, la soare plin, frunzele pot arde la vârfuri și se ofilesc în mijlocul zilei. Aici nu ajută apa în exces, ci mai degrabă o umbriere ușoară sau mutarea treptată a plantelor într-o zonă mai ferită, la toamnă.

La dăunători, am văzut mai ales melci care rod frunzele fragede, în special în primăveri ploioase. Se adună manual sau se folosesc metodele clasice de protecție, ținând cont de recomandările de pe etichetele produselor, mai ales dacă ai copii sau animale în curte.

Boli fungice pot apărea când frunzișul e foarte des, aerul nu circulă deloc, iar udarea se face zilnic pe deasupra frunzelor. Atunci vezi pete maronii sau gri pe frunze. Ajută mult să răriți ușor tufele, să udați direct la bază, dacă e nevoie, să ceri sfatul la o fitofarmacie pentru un tratament adecvat.

Mulți întreabă dacă este periculoasă pentru animale. În general, nu este cunoscută ca plantă foarte toxică, dar nu e bine să lași câinii sau pisicile să roadă în mod constant cantități mari din ea, ca la orice specie ornamentală.

Întrebări frecvente

Se poate folosi planta asta în loc de gazon?

Da, în zone umbrite sau greu de cosit poate înlocui iarba, dar aspectul este diferit, mai degrabă de covor de frunze și flori. Nu suportă călcare intensă, doar trecere ocazională sau la lucrări de grădină.

Merge vinerița și în ghivece sau jardiniere?

Se poate ține în ghivece largi sau jardiniere ca plantă atârnătoare ori de margine, cu condiția să nu se usuce complet substratul. Are nevoie de un sol afânat, cu drenaj bun, și de udări regulate, mai ales vara.

Cât de des trebuie udată vara?

Depinde mult de expunere și tipul de sol. La umbră și în pământ de grădină clasic, de obicei ajunge ploaia plus o udare la câteva zile. La soare și în sol nisipos poate avea nevoie de apă la 1-2 zile în perioadele foarte calde.

Când vezi prima dată covorul ăsta bine închegat, cu frunze colorate și spice mov printre ele, îți pare complicat de obținut. În realitate, e mai mult muncă de început și puțină atenție la lumină și apă. Restul îl face singură, dacă îi dai locul potrivit.

Recomandările de mai sus au caracter general. Fiecare grădină are microclimatul ei, iar plantele reacționează diferit în funcție de sol, lumină și umiditate. Pentru probleme persistente sau tratamente, cere sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie.