Ai viță-de-vie altoită în grădină și tot auzi că trebuie musai mușuroită la iarnă, dar nu îți e clar cât pământ, când și unde exact? Dacă greșești, riști să pierzi butucii peste o iarnă mai aspră. Hai să vedem când are sens mușuroirea viței-de-vie și cum protejezi corect punctul de altoire.

De ce se pune atâta accent pe mușuroirea viței-de-vie la vițele altoite?

Discuția apare mereu la vițele altoite pentru că partea de deasupra solului este, de regulă, soi nobil de masă sau de vin, mai sensibil la ger decât rădăcina. La punctul de întâlnire dintre cele două ai acel „nod” îngroșat – punctul de altoire.

Dacă acest punct de altoire îngheață, vița poate porni din partea de jos, din portaltoi, dar nu vei mai avea soiul pe care l-ai plantat, ci altceva, cu struguri slabi sau decorativi. De aici frustrarea multora: au protejat oarecum butucul, dar s-a pierdut exact ce îi interesa.

Mușuroirea viței-de-vie mută practic „zona sensibilă” sub un strat de pământ, unde temperatura este cu câteva grade mai blândă decât la suprafață. La butucii tineri, în primii 3-4 ani, diferența asta poate însemna viață sau moarte după o iarnă cu -20 de grade, mai ales în zone deschise, bătute de vânt.

Am văzut multe vițe care păreau sănătoase toamna, dar au degerat fix la nivelul altoirii, pentru că mușuroiul a fost prea mic sau pus prea târziu. Și aici merită să fii mai grijuliu o singură dată pe an, decât să replantezi tot rândul.

Când e momentul potrivit să mușuroiești ca să nu prindă gerul vița?

Momentul îi încurcă pe mulți. Dacă faci lucrarea prea devreme, stimulezi mugurii să rămână activi și există risc de mucegai, dacă o faci prea târziu, prinzi deja primele înghețuri serioase și răul e făcut.

În general, la grădinile de la noi, se lucrează toamna târziu, după ce vița a căzut complet din frunze și a intrat clar în repaus. Asta înseamnă de obicei de la mijlocul lui noiembrie până spre început de decembrie, în funcție de zonă și de cum vine frigul în anul respectiv.

Un reper bun: aștepți primele brume serioase, dar nu gerul de -10 grade mai multe nopți la rând. Solul trebuie să fie încă lucrabil, nu bocnă. Dacă bagi cazmaua și simți că abia intră, e cam târziu pentru un mușuroi temeinic.

Primăvara, demușuroirea nu se face la primul soare de martie, de entuziasm. Aștepți să treacă înghețurile târzii, măcar să ai nopți cu temperaturi pozitive, în special după 15-20 martie în zone mai blânde și chiar aprilie în cele reci. Dacă dai pământul jos prea devreme, mugurii porniți frumos pot fi arși de un val de frig.

Cum faci practic un mușuroi care chiar protejează punctul de altoire?

La fața locului, lucrarea pare simplă: tragi pământ la butuc și gata. În realitate, ce contează cel mai mult este înălțimea mușuroiului și din ce pământ îl faci.

Ideal, folosești pământ afânat din jurul butucului, nu doar ce găsești la întâmplare. Evită lutul greu, plin de bulgări mari, care se tasează și lasă apă să băltească. Dacă ai avut grijă de sol și e mai negru, friabil, e perfect pentru mușuroi.

Înălțimea mușuroiului trebuie să acopere complet punctul de altoire și să mai ai câțiva centimetri de rezervă deasupra. În practică, la butucii tineri înseamnă cam 25-30 cm de la nivelul solului. La vițele mai bătrâne, unde punctul de altoire e mai sus, mușuroiul poate ajunge și la 35 cm, dacă ai teren suficient în jur.

La o viță proaspăt plantată, punctul de altoire ar trebui să fie deja la câțiva centimetri deasupra solului, nu îngropat. Mușuroirea viței-de-vie vine doar sezonier peste, ca o pătură pentru iarnă, care se dă jos la primăvară. Nu îl lași permanent, pentru că în timp poți forța altoiul să emită rădăcini proprii, pierzând avantajul portaltoiului.

Pentru lucrare îți trebuie, de regulă:

  • o cazma sau o lopată, pentru tras pământ
  • o greblă mică, să netezești și să compactezi ușor mușuroiul
  • dacă solul e foarte tasat, o sapă pentru afânat înainte
  • eventual un strat subțire de frunze uscate, sub pământ, în zone foarte reci

Nu lovi tulpina cu cazmaua și nu acoperi cu buruieni verzi groase sau resturi de vie tăiate. Acestea putrezesc sub zăpadă și pot favoriza boli la colet (zona de la baza tulpinii).

În ce situații poți să sari peste mușuroit și când e chiar riscant?

La casele de la câmpie, cu ierni blânde în ultimii ani, mulți au renunțat complet la mușuroit, mai ales la butucii de 8-10 ani, bine instalați., în anii obișnuiți, poate trece iarna fără pierderi vizibile.

Unde nu m-aș juca însă:

  • la vițe altoite în primii 3-4 ani de la plantare
  • în zone de deal și podiș, unde apar frecvent -18, -20 de grade
  • în locuri deschise, bătute de vânt, fără gard viu sau clădiri care să „rupă” curentul rece
  • când ai soiuri mai sensibile, de masă, pe care ții mult să le păstrezi

Poți să nu mușuroiești deloc în cazul vițelor nealtoite, crescute din coardă înrădăcinată, mai ales dacă sunt vechi și deja adaptate locului. Totuși, chiar și acolo, un strat de 10-15 cm de pământ la bază ajută împotriva oscilațiilor repetate îngheț-dezgheț, care pot crăpa scoarța.

Mulți cititori ne spun că iernile s-au îmblânzit și nu mai are rost atâta muncă. Problema este că, din când în când, mai vine câte un episod de ger serios de câteva nopți, și fix atunci se pierd butucii tineri. Lucrarea nu durează atât de mult pe rândul unei grădini de gospodărie, dar refacerea viței durează ani.

Ce greșeli apar cel mai des la mușuroi și la demușuroire primăvara?

Prima greșeală este mușuroiul mic, făcut doar de formă. Se trage puțin pământ, abia se vede o cocoașă, și se pleacă liniștit acasă. Punctul de altoire rămâne descoperit sau doar atins de pământ, iar la un ger uscat, vița suferă aproape la fel ca și cum n-ai fi făcut nimic.

A doua greșeală: se lasă mușuroiul până târziu în primăvară, când deja vița pornește puternic în vegetație sub pământ. Apar lăstari albi, alungiți, slabi, care, odată descoperiți la soare, se ard, iar butucul rămâne cu puțini muguri valabili.

La demușuroire, dă pământul înapoi treptat, nu smulge tot „dintr-o lovitură” într-o zi cu soare puternic. Poți trage întâi jumătate din mușuroi, la câteva zile după ce vremea s-a stabilizat, apoi restul, lăsând timp lăstarilor să se obișnuiască cu lumină și aer mai rece.

O altă greșeală, mai rar discutată, este uitatul de șoareci. În mușuroaiele lăsate foarte afânate, fără nicio tasare ușoară cu grebla, rozătoarele găsesc adăpost plăcut. Nu e nevoie să bați pământul ca pe beton, dar o mică așezare la suprafață reduce tentația.

Când vezi după iarnă răni pe tulpină, coajă rosă sau galerii în pământ, e semn că și șoarecii au apreciat lucrarea. În iernile următoare, merită să supraveghezi zona și să folosești mijloace de descurajare potrivite, conform recomandărilor de la fitofarmacie.

Întrebări frecvente

Se mușuroiește și vița-de-vie foarte bătrână, de 20-30 de ani?

La butucii foarte bătrâni, bine înrădăcinați, mulți viticultori de curte renunță la mușuroire și doar adună puțin pământ la bază. Dacă știi că zona ta are ierni cu ger puternic, merită totuși un mușuroi mai mic, de siguranță.

Ce fac dacă nu am apucat să mușuroiesc și s-a anunțat deja ger mare?

Dacă solul încă se poate lucra, merită să ridici totuși un mușuroi, chiar și în grabă. Poate nu protejează perfect, dar este mai bine decât nimic. Dacă pământul e înghețat bocnă, nu forța cu cazmaua, riști să rănești rădăcinile.

Pot folosi doar frunze sau paie, fără pământ, pentru protecția punctului de altoire?

Frunzele sau paiele singure se pot împrăștia la vânt și nu țin la fel de bine temperatura. Se folosesc, de regulă, ca strat subțire sub pământ, nu în locul lui. Stratul de sol rămâne bariera principală împotriva gerului.

Când îți intră în mână ritmul de toamnă-primăvară, cu mușuroit și demușuroit la timp, vița-de-vie devine mult mai previzibilă: te ocupi de tăieri, legat și tratamente, nu de înlocuit butuci pierduți de frig. Și câteva ore de lucru cu cazmaua, într-o zi rece, par mai ușoare decât să te uiți la un rând întreg de viță compromisă.

Recomandările de mai sus au caracter general și se adresează gospodăriilor obișnuite. Fiecare vie reacționează diferit în funcție de soi, sol și climă; pentru probleme specifice sau pierderi repetate de butuci, cere sfatul unui inginer agronom sau al unui specialist în viticultură din zona ta.