Te uiți la pomii din livadă și vezi scoarța plină de verde și gri. Un vecin zice să iei sapa și peria, altul că nu deranjează. În articolul acesta lămurim ce sunt, de fapt, lichenii și mușchii de pe pomi, dacă strică ceva și când are rost să cureți scoarța înainte de iarnă.

Chiar dăunează lichenii și mușchii de pe pomi sau sunt mai mult de speriat?

Prima reacție când vezi trunchiul îmbrăcat în pete verzui sau gălbui este să crezi că „mănâncă” pomul. Nu îl mănâncă. Lichenii și mușchii stau lipiți de scoarță, dar nu intră în lemn cum intră o ciupercă de putrezire.

Ei nu au rădăcini care să tragă seva pomului. Se hrănesc din umiditatea din aer și din ploaie. De aceea îi vezi mai des în zone umbroase, umede, în livezi bătrâne sau în curți unde pomii nu prea au mai fost tăiați și aerisiți.

Totuși, nu sunt nici complet inofensivi. Când stratul este gros, continuu, poate ține umezeală la scoarță, mai ales pe crengile subțiri. Acolo, la îngheț și dezgheț repetat, scoarța poate crăpa mai ușor și pomul devine mai sensibil la ger.

Mai este un aspect: dacă vezi brusc mult mușchi și mult lichen pe aceiași pomi pe care, ani la rând, nu era aproape nimic, de multe ori nu ei sunt problema, ci un semn că pomii au încetinit. Scoarța se îmbătrânește, creșterile anuale sunt mici, coroana e deasă și umbroasă, iar dăunătorii găsesc multe locuri de iernat.

De ce apar, de fapt, petele verzi și gri pe scoarță și ce îți spun despre livadă?

În practică, apariția lor ține de trei lucruri: umiditate, lumină și vârsta pomului. După câțiva ani buni în același loc, scoarța devine mai aspră, cu crăpături. Exact acolo se prinde cel mai ușor un lichen sau un mușchi.

În livezile unde iarba este lăsată foarte înaltă, solul reține mai multă umezeală în jurul trunchiurilor, aerul circulă mai prost și microclimatul devine ideal pentru aceste organisme. La fel, gardurile vii dese sau anexele apropiate care umbresc pomii în mare parte din zi ajută la instalarea lor.

În același timp, apariția lor abundentă poate fi un semn că pomii nu sunt tăiați de ani de zile. Coroanele stufoase țin umbră și nu lasă vântul să usuce scoarța. Am văzut de multe ori livezi bătrâne, unde după o tăiere de rărire făcută ca lumea și după câțiva ani de îngrijire, mușchii s-au redus singuri, fără periat agresiv.

Pe scurt, prezența lor îți spune mai multe despre climatul din livadă și despre cum au fost îngrijiți pomii decât despre o boală în sine.

Trebuie să cureți scoarța înainte de iarnă sau îi lași în pace dacă nu deranjează nimic?

Aici intervine întrebarea practică: la ce pomi are rost să intervii și unde poți să îi lași liniștit până la primăvară. Nu ai aceeași abordare la un măr tânăr, de 5 ani, ca la un păr bătrân, plin de crengi uscate.

În general, merită să cureți scoarța înainte de iarnă când:

  • stratul de lichen și mușchi este gros și acoperă porțiuni mari de ramuri subțiri
  • ai deja crengi care se usucă fără altă explicație
  • pomul este foarte îmbătrânit și vrei să îl mai păstrezi câțiva ani
  • pregătești pomii pentru un tratament de iarnă și vrei ca substanța să ajungă pe scoarță

La pomii tineri, cu scoarță netedă, câteva pete izolate nu justifică o curățare agresivă. Riști să zgârii scoarța și să faci mai mult rău. Acolo are mai mult efect să aerisești coroana la tăierile de primăvară și să ai grijă la udare și fertilizare, astfel încât creșterile să fie viguroase.

Un alt motiv pentru care unii pomicultori curăță scoarța toamna sau la sfârșit de iarnă este să elimine locurile unde iernează ouăle de dăunători și larvele, care se ascund exact în crăpăturile acelea, sub plăcile de scoarță desprinsă și printre mușchi.

Cum cureți, concret, fără să rănești pomul și ce greșeli să eviți?

Curățarea se face, de regulă, în perioade fără îngheț puternic, fie la sfârșit de toamnă, fie la sfârșit de iarnă, înainte să pornească vegetația. Alege o zi mai uscată, ca să nu lucrezi pe scoarță udă și alunecoasă.

Ai nevoie de foarte puține lucruri:

  • o perie de sârmă moale sau o perie dură de plastic
  • un cuțit cu lamă lată sau o racletă de lemn
  • o foaie, nailon sau o prelată sub pom, să aduni resturile
  • mănuși de lucru și haine pe care nu le plângi

Curățarea nu înseamnă să „lustruiesti” pomul până la lemn curat. Ideea este să desprinzi ușor scoarța moartă, plăcile desprinse și coloniile groase de mușchi, fără să răzuiești scoarța sănătoasă. La pomii cu scoarță groasă, bătrână, poți folosi o perie de sârmă moale, dar lucrezi cu presiune mică.

La cei cu scoarță subțire sau pe ramurile mai tinere mergi doar cu peria de plastic sau cu mâna, frecând ușor. Nu folosi niciodată sapa sau alte unelte grele la nivelul trunchiului, pentru că o singură lovitură mai serioasă poate răni lemnul și deschide poarta spre boli.

Resturile adunate nu se lasă la baza pomului. Strânge tot ce cade pe prelată și scoate-le din livadă. O parte din dăunători iernează exact în aceste resturi. Mulți cititori ne spun că au simțit diferența după 2-3 ani la rând în care au făcut această curățare cu răbdare, fără să se grăbească și fără să rănească.

După curățare, unii aleg să dea cu o soluție pe bază de cupru sau să văruie trunchiurile. Aceste lucrări se fac conform recomandărilor producătorului sau după sfatul unui horticultor, pentru că diferă mult în funcție de specie, vârstă și zona în care ai livada.

Când nu mai ajunge curățarea și ar trebui să schimbi ceva la îngrijire?

Curățarea scoarței nu rezolvă un pom slăbit, care abia mai leagă fructe și are ramuri uscate peste tot. În astfel de cazuri, lichenii și mușchii sunt mai mult un „martor” că pomul e la capăt de drum, nu cauza directă.

Dacă observi că, de la an la an, lemnul nou este din ce în ce mai puțin, coroana rămâne golașă în interior și nu mai ai aproape deloc lăstari tineri, are rost să te uiți și la:

Tipul și momentul tăierilor – pomii netăiați ani de zile îmbătrânesc repede. O tăiere de rărire, făcută treptat, pe 2-3 ani, ajută lumina să intre în coroană și reduce mediul umed în care se simt bine mușchii.

Fertilizarea – pomii din curți și din livezile vechi primesc, de multe, doar ce pică din iarbă sau din buruieni. Fără un minim de hrană, mai ales pe soluri sărace, pomul obosește. Nu e nevoie de îngrășăminte sofisticate, dar un aport regulat, adaptat fiecărei specii, contează.

Udarea – în zonele secetoase, lipsa apei în perioadele cheie slăbește mult pomii. Paradoxal, poți avea trunchi plin de mușchi în zone cu atmosferă umedă, dar cu sol care se usucă la adâncime. Aici un sistem simplu de udare la rădăcină poate schimba mult lucrurile.

Când vezi că, în ciuda curățării, pomul se usucă tot mai mult, merită să te gândești serios dacă nu e momentul să îl înlocuiești cu un puiet nou. E mai înțelept să plantezi la timp unul tânăr, care să preia ștafeta, decât să ții ani la rând un pom care nu mai produce, doar pentru că îți pare rău să îl tai.

Întrebări frecvente

Se curăță lichenii și mușchii și de pe pomii tineri?

La pomii tineri, cu scoarță netedă, de obicei nu este nevoie. Câteva pete nu deranjează. Dacă vrei totuși să le îndepărtezi, folosește doar o perie moale și nu răzui scoarța, ca să nu rămână răni.

Este mai bine să curăț toamna sau la sfârșitul iernii?

Mulți pomicultori preferă sfârșitul iernii, când trec gerurile mari și poți combina curățarea cu tratamentele de iarnă. Important este să fie o zi fără îngheț puternic, iar scoarța să fie uscată.

Văruirea trunchiurilor scapă de lichenii și mușchii de pe pomi?

Văruirea nu este făcută în primul rând pentru ei, ci pentru protecția împotriva arsurilor solare și a unor dăunători. Poate limita reapariția lor în zonele curate, dar nu înlocuiește o curățare fizică făcută cu grijă.

De multe, discuția reală nu este dacă să cureți sau nu petele verzi de pe scoarță, ci cât de sănătoși sunt, în rest, pomii tăi. Când ai grijă de lumină, tăieri și hrană, mușchii și lichenii tind să se pună singuri la locul lor.

Recomandările au caracter general și se bazează pe practici uzuale de îngrijire a pomilor fructiferi. Pentru probleme grave în livadă sau tratamente fitosanitare, cere sfatul unui inginer agronom, horticultor sau al specialiștilor de la o fitofarmacie.