Ai primit un plic cu semințe de zorele și nu știi de unde să începi sau de ce la vecin se umple gardul de flori, iar la tine abia cresc două frunze? În ghidul acesta găsești, la obiect, când și cum le plantezi, cât le uzi și ce întreținere le trebuie ca să ai perdea de flori toată vara.
Unde plantăm zorele ca să le fie bine și ce loc nu suportă
Zorelele (Ipomoea purpurea) sunt plante cățărătoare anuale, care iubesc căldura și lumina. În grădină, cel mai bine le merge pe un gard, foișor sau spalier orientat spre sud sau sud-est, unde au soare direct cel puțin 5-6 ore pe zi.
Solul ideal este unul afânat, cu drenaj bun, adică apa să se scurgă repede după ploaie sau udare. Nu le place în băltă, nici în pământ tare ca betonul. Dacă ai lut greu, merită să amesteci în zona de plantare compost sau turbă și puțin nisip.
La bloc, balconul deschis sau logia luminoasă sunt perfecte, cu condiția să le oferi un suport pe care să se urce: sfoară, plasă de plastic, balustradă. La un balcon orientat spre nord o să ai mai multă frunză decât floare și înflorire întârziată.
Vântul foarte puternic le rupe ușor lăstarii fragezi. Așa că evită colțurile curții în care face permanent curent, mai ales la început, până se îngroașă tulpinile și se fixează bine de suport.
Cum pregătești semințele și pământul înainte de plantare
În România, semănatul afară se face, de regulă, de la sfârșit de aprilie până la jumătatea lui mai, când solul s-a încălzit și nu mai sunt riscuri de brumă. Dacă te grăbești, poți porni răsaduri în casă cu 3-4 săptămâni mai devreme.
Înainte de orice, merită să știi că semințele au coajă tare. Mulți grădinari le înmoaie în apă călduță, peste noapte, pentru a grăbi germinarea. Nu e obligatoriu, dar ajută mult, mai ales la plicurile mai vechi.
Pentru orice variantă ai alege, ai nevoie de câteva lucruri de bază:
- pământ de flori sau un amestec de grădină afânat
- un loc cu soare și suport de cățărare
- stropitoare cu sită fină
- compost sau mraniță bine descompusă
- ghivece suficient de înalte, dacă le ții pe balcon
Plantare direct în grădină
Când pământul nu mai e rece, poți trece la treabă. În grădină, metoda clasică arată cam așa:
- Afâni ușor solul cu sapa sau grebla, pe o fâșie de 20-30 cm lățime de-a lungul gardului sau suportului.
- Înglobezi puțin compost în stratul de la suprafață, ca să dai un start bun de nutrienți.
- Faci gropițe de circa 2 cm adâncime, la 15-20 cm una de alta.
- Pui în fiecare gropiță 2-3 semințe și le acoperi ușor cu pământ.
- Tasezi foarte ușor cu palma și uzi fin, ca să nu deplasezi semințele.
Dacă răsar toate semințele, la 2-3 săptămâni poți rări, păstrând planta cea mai viguroasă din fiecare grup. Așa nu se înghesuie și au loc să se ramifice.
Plantare în ghiveci pe balcon
În ghiveci, lucrurile sunt asemănătoare, dar contează mult volumul de pământ. Alege un ghiveci de cel puțin 20-25 cm adâncime, cu găuri de drenaj. La bază poți pune un strat subțire de pietriș sau cioburi de ceramică, apoi substratul de flori.
Nu înghesui prea multe semințe în același container. Două-trei plante într-un ghiveci mediu sunt suficiente, altfel ajung să se sufoce între ele și să facă flori puține, chiar dacă frunza arată spectaculos.
Cum le uzi corect, în funcție de vreme și de ghiveci
La început, când abia au răsărit, au nevoie de umezeală constantă. Pământul trebuie să fie ușor umed la suprafață, nu uscat praf. Uzi mai rar, dar cu răbdare, astfel încât apa să ajungă la rădăcini fără să băltească.
În grădină, după ce plantele s-au dezvoltat și au ajuns cu lăstarii pe suport, se descurcă mai bine cu perioade scurte de secetă. Totuși, în verile foarte calde, fără ploaie, un udat profund la 2-3 zile le ajută să nu avorteze bobocii.
În ghiveci e altă poveste. Volumul mic de pământ se usucă mai repede, mai ales pe balcoanele expuse la soare toată ziua. Acolo ajungi uneori să uzi zilnic sau o dată la două zile, în funcție de cât de repede se usucă stratul de la suprafață.
Nu lăsa pământul să băltească în tăviță. Excesul de apă duce la putrezirea rădăcinilor, frunzele se îngălbenesc de jos în sus, iar planta capătă un aspect ofilit, deși pământul e ud. Dacă vezi asta, redu udările și lasă substratul să se aerisească.
Ce întreținere cer pe parcursul verii și ce greșeli apar des
Dacă au lumină, căldură și suport, aceste flori nu sunt deloc pretențioase. Până nu ajung la grinzile foișorului sau la partea superioară a gardului, ajută enorm să le ghidezi cu mâna: învârți lăstarii ușor în jurul sforii sau al plaselor de gard.
Nu e nevoie să le copilesti, ca la roșii. Poți, în schimb, să tai vârfurile unor lăstari prea lungi, ca să îndemni planta să se ramifice. Așa obții un perete mai des, nu doar câteva fire lungi și goale.
La capitolul hrană, un sol îmbunătățit cu compost la plantare le ajunge, de obicei, pentru tot sezonul. În ghiveci, poți folosi o dată la 2-3 săptămâni un îngrășământ lichid pentru plante cu flori, diluat conform etichetei. Nu exagera cu fertilizarea, altfel vei avea frunze multe și flori puține.
Greșelile pe care le vedem des sunt cam acestea: se seamănă prea des, se îndesesc prea multe plante pe metrul de gard, nu li se oferă suport sau se lasă să se usuce complet pământul exact în perioada de formare a bobocilor.
Către toamnă, capsulele uscate de semințe se pot scutura singure și plantele se autoînsămânțează. Dacă nu vrei să apară la întâmplare în sezonul următor, smulge tulpinile după ce s-au uscat sau taie inflorescențele înainte ca semințele să se coacă bine.
Semințele sunt toxice dacă sunt ingerate, mai ales pentru copii mici și animale de companie. Nu le lăsa la îndemână, dacă ai câine sau pisică ce roade tot, evită ghivecele la nivelul podelei.
Când te descurci singur și când e bine să ceri ajutor
Cu lucrările de bază te descurci liniștit singur: semănat, udat, ghidat lăstarii pe suport, rărire. Sunt genul de plantă bună de început chiar și pentru cineva care abia s-a mutat la casă sau are primul balcon în care pune flori.
Dacă observi frunze pătate, găurite sau cu mucegai, e cazul să privești mai de aproape. Omizile, afidele și păianjenul roșu pot apărea, mai ales în perioadele călduroase și uscate. Prima etapă poate fi să îndepărtezi manual frunzele foarte afectate și să crești umiditatea aerului prin pulverizări ușoare pe lângă plante, nu direct în soare.
Când infestarea e puternică sau nu ești sigur ce dăunător ai, cel mai simplu este să mergi cu o frunză într-o fitofarmacie. Acolo poți primi recomandări de produse potrivite, cu instrucțiuni clare de utilizare. Respectă mereu eticheta și nu amesteca între ele tratamente diferite.
Dacă vrei o pergolă sau un spalier serios, prins de fațadă, aici e terenul unui meseriaș, nu un proiect de sâmbătă după-amiază pe scară șubredă. O structură stabilă înseamnă și siguranță pentru tine, nu doar pentru flori.
Întrebări frecvente
Când înfloresc și cât ține înflorirea?
În funcție de momentul semănatului, încep de obicei să înflorească din iulie și țin până la primele friguri serioase. Dacă le rupi florile ofilite, plantele tind să producă boboci noi mai mult timp.
Se pot ține în casă, la ghiveci?
Nu prea merită în interior. Au nevoie de mult soare direct și de aer proaspăt, ceea ce le lipsește lângă geam, în spatele perdelei. Se alungesc, fac frunze palide și înfloresc puțin sau deloc.
Rezistă de la un an la altul?
Sunt plante anuale, de regulă, îngheață la primul ger. Totuși, se seamănă singure, dacă lași capsulele cu semințe pe plantă. Poți strânge semințe la sfârșit de sezon și să le refolosești anul următor.
Odată ce le prinzi ritmul, aceste cățărătoare îți umplu rapid golurile din gard sau balcon și devin una dintre plantele alea pe care le pui „din mers”, fără mare bătaie de cap. Nu promit, dar de multe ori de la un singur plic ajungi să împarți semințe la jumătate de stradă.
Recomandările de îngrijire sunt orientative și pot varia în funcție de sol, expunere și microclimat. Pentru probleme grave de dăunători sau boli, cere sfatul unui horticultor, inginer agronom sau al specialiștilor dintr-o fitofarmacie.
