Te-ai întors din piață cu o caserolă de mure dulci și ți-ai zis că vrei așa ceva și în curtea ta. Murul pare nepretențios, dar dacă îl pui oriunde, te trezești că nu rodește sau te umpli de spini degeaba. Hai să vedem unde, când și cum îl plantezi ca să te bucuri de el ani la rând.
Unde pui, de fapt, murul în curte ca să se prindă și să rodească bine?
Primul lucru la care te uiți este lumina. Tufa de mure are nevoie de soare direct cel puțin 6 ore pe zi. Dacă o înghesui lângă un gard nordic sau sub pomi mari, vei avea frunze mult, rod puțin și fructe acre.
Al doilea criteriu este vântul. Murele adoră aerul, dar nu curentul rece. Un gard, un spalier lângă care circulă aerul ușor sunt ideale. Evită colțurile unde viscolul iarna bate din plin, pentru că lăstarii tineri pot degera.
La sol, murul (Rubus fruticosus) preferă un pământ afânat, ușor acid spre neutru, care nu băltește. Pământul greu, argilos, în care se strânge apa îi putrezește rădăcina. Dacă ai sol greu, merită să sapi mai adânc și să amesteci cu compost matur și nisip.
Contează și spațiul. O tufă matură are nevoie, în general, de cam 1,5-2 m între plante și 2,5-3 m între rânduri. Poate că la început ți se par distanțe mari, dar după 2-3 ani vei vedea câte lăstari noi scoate și ce bine e că ai loc să intri printre ele.
Un detaliu pe care îl ignoră mulți: accesul. Gândește-te de pe acum cum vei culege fructele și cum vei tăia lăstarii. Dacă înghesui tufa lângă un gard de sârmă și un alt arbust, îți va fi greu să intri, mai ales la soiurile cu spini.
Când și cum plantezi murul ca să nu îl chinui degeaba?
La noi, perioadele cele mai sigure pentru plantare sunt toamna târziu (după căderea frunzelor) și primăvara devreme, înainte să pornească în vegetație. Toamna prinde mai bine, pentru că rădăcina are timp să se instaleze în solul cald, dar și primăvara merge, dacă uzi atent.
În magazine găsești de obicei două tipuri de material săditor: cu rădăcină liberă și la ghiveci. Cele la ghiveci prind, în general, mai bine și le poți planta și puțin mai târziu primăvara. Contează, însă, să alegi plante cu rădăcină sănătoasă, fără mucegai și fără tulpini înnegrite.
La plantare, ai nevoie de câteva lucruri de bază:
- hârleț și lopată pentru groapă
- o găleată cu apă curată
- pământ de grădină amestecat cu compost sau mraniță
- un tutore sau spalier, mai ales la soiurile cățărătoare
- mănuși groase, mai ales la soiurile cu spini
Sapi o groapă ceva mai adâncă și mai lată decât balotul de rădăcini. Nu lăsa rădăcina să se usuce la soare cât pregătești groapa. Dacă e cu rădăcină liberă, o poți ține câteva minute într-o găleată cu apă, ca să se hidrateze.
La plantare, coletul (locul unde tulpina se întâlnește cu rădăcina) trebuie să fie la nivelul solului sau ușor deasupra, nu îngropat adânc. Pământul se tasează ușor cu piciorul, apoi se udă bine, pentru a elimina golurile de aer. Nu călca agresiv în jurul plantei, nu vrei să transformi groapa într-un beton în care rădăcinile abia se mișcă.
La soiurile cățărătoare sau semi-erecte, merită să montezi din start un sistem simplu de susținere: doi stâlpi rezistenți și 2-3 sârme întinse între ei. Așa nu vei mai îngrămădi la anul lăstarii pe ce apuci, cum am văzut în multe grădini, unde jumătate din recoltă rămâne pe jos.
Ce îngrijire cere murul în primul an și după ce intră pe rod?
În primul an, prioritatea este să se prindă bine, nu să îți dea coșuri întregi de fructe. Udă regulat, mai ales vara, fără să băltească apa. Un strat de mulci (frunze tocate, paie, iarbă uscată) de 5-7 cm în jurul tulpinii păstrează umezeala și ține buruienile în frâu.
Fertilizarea se face cu măsură. Primăvara, poți pune la suprafață compost sau gunoi de grajd bine descompus, întins într-un inel în jurul plantei. Nu îngrășa doar lângă tulpină, rădăcinile se întind în lateral.
Tăierile sperie la început, dar fără ele te trezești cu hățiș de lăstari și fructe tot mai mici. Lăstarii de mur trăiesc, de regulă, doi ani: în primul cresc, în al doilea fac rod, apoi își termină treaba. Ce se taie, de fapt: după ce ai cules fructele, lăstarii care au rodit se scot de la bază, iar cei tineri se lasă pentru anul următor.
La soiurile cu spini, ochelarii și mănușile groase nu sunt moft, sunt protecția ta minimă. Mulți amânăm tăierile pentru că ne zgârie tufa, dar dacă intri la ea la timp, imediat după rodire, lăstarii sunt mai flexibili și lucrezi mai ușor.
Pe partea de boli și dăunători, murele sunt destul de rezistente. Probleme apar când tufa stă în bătaia aspersoarelor și frunzele rămân mult timp ude. Atunci pot apărea diverse pete pe frunze sau putregai pe fructe. Aerisirea prin tăieri corecte și udatul la bază, nu pe frunziș, rezolvă multe înainte să fie nevoie de tratamente.
De ce ai impresia că te invadează murul și cum îl ții în frâu?
Aici e nelămurirea pe care o au mulți, dar nu întreabă: cât de mult se întinde tufa și dacă nu cumva, peste câțiva ani, vei avea mur în loc de grădină. Anumite soiuri emit mulți drajoni, adică lăstari noi care apar la distanță de plantă, din rădăcini.
Dacă vezi lăstari noi ieșind în iarbă, la 50-80 cm de rând, îi tai de la bază sau îi scoți cu un hârleț ascuțit. Poți transplanta unii dintre ei în altă parte, dacă ai nevoie de plante noi. Dacă îi lași, rândul se îndesește și murele vor deveni tot mai mici, iar culesul tot mai greu.
O soluție simplă de control este să delimitezi rândul cu o bordură în sol, mai adâncă de 30-40 cm, din material rezistent. Nu oprește complet drajonii, dar îi limitează și te ajută să știi unde să fii atent.
La soiurile cu spini, mai este o problemă: lăstarii care se apleacă și ating solul pot prinde rădăcini și se transformă în plante noi. Dacă nu vrei asta, verifică din când în când capetele lăstarilor și ridică-le pe spalier, nu le lăsa să se culce la pământ.
Cât costă să pornești cu câteva tufe de mure și ce merită banii?
Prețurile variază în funcție de soi, mărimea plantei și pepinieră, dar, în general, o tufă de mur la ghiveci pornește cam de la 10-15 lei și poate urca spre 25-30 de lei la soiurile mai noi sau mai viguroase. Soiurile fără spini sunt, de obicei, ceva mai scumpe, dar îți salvează multe zgârieturi.
Cu 5-6 plante poți avea un rând care îți asigură fructe pentru consum în familie. La asta adaugi costul spalierului: câțiva stâlpi solizi și sârmă groasă. Orientativ, mai pui 100-200 de lei pentru materialele de susținere, în funcție de cât de lung vrei rândul.
Ce merită banii, din ce am văzut la multe grădini: soiuri cu fruct mare, gustos, dacă ai copii, variante fără spini. Ce nu prea merită: să cumperi plante ieftine, debile, fără etichetă clară. Murele te țin ani buni, nu vrei să pornești cu material de calitate îndoielnică.
Cine se pricepe un pic poate înmulți în timp tufele prin drajoni sau prin arcuirea lăstarilor la sol, dar pentru început e bine să pornești cu răsaduri din sursă sigură, sănătoase.
Întrebări frecvente
Când intră pe rod o tufă de mur plantată din ghiveci?
În general, vezi primele fructe chiar din al doilea an după plantare, dar producția serioasă începe prin anul al treilea. Contează mult soiul, cât de bine s-a prins planta și dacă ai făcut tăierile corecte.
Se poate cultiva murul și în ghiveci, pe balcon?
Există soiuri mai compacte, dar, în general, murul are nevoie de volum de sol și de susținere serioasă. Poți încerca un vas mare, de minimum 40-50 litri, cu substrat foarte bun și expunere la soare, dar randamentul va fi mai mic.
Cât trăiește, de obicei, o plantație de mur în grădina de acasă?
Dacă este îngrijit corect, un rând de mure poate rămâne productiv 10-15 ani sau chiar mai mult. După aceea, tufele obosesc treptat și merită reînnoite, fie cu drajoni tineri, fie cu plante noi, într-o zonă odihnită.
Murele nu sunt cea mai pretențioasă cultură din grădină, dar nici nu merg pe pilot automat. Dacă le dai locul potrivit, un pic de structură și curaj la tăieri, îți întorc efortul în coșuri pline, în fiecare vară.
Recomandările de mai sus au caracter general și se adresează grădinilor de hobby. Pentru probleme grave de boli sau dăunători la mure, cere sfatul unui inginer agronom sau al unui specialist de la fitofarmacie și verifică întotdeauna eticheta produselor folosite.
