Ai pus grătarul aproape de terasă, ca să nu tot plimbi tăvile, dar la fiecare masă ajunge fumul fix în farfuriile oamenilor. Nu e doar enervant, ci și obositor. Hai să vedem cum poziționezi bucătăria exterioară ca să gătești liniștit, fără să afumi zona de luat masa.

Cum îți dai seama unde nu e bine să pui bucătăria exterioară?

Primul impuls este să pui totul cât mai aproape de casă, eventual lipit de terasă. Uneori merge, dar la multe curți exact aici se strică treaba: fumul se lovește de pereți, se învârte sub streașină și ajunge pe la toate ferestrele și pe la masă.

Înainte să te hotărăști, fă un exercițiu simplu într-o după-amiază cu vânt: aprinde grătarul sau chiar o simplă hârtie în mai multe puncte din curte și uită-te cum se duce fumul. Acolo unde vezi că se rotește și stă mult în aer, ai un loc prost de gătit.

Evita zonele înguste dintre casă și gard, locurile unde ai doi pereți apropiați sau terasele închise cu geamuri pe două-trei laturi. Acolo fumul nu are pe unde să plece, se face un fel de „sac” de aer în care ajunge inevitabil și zona de luat masa.

Am mai văzut o greșeală: grătarul pus fix sub balcon sau sub o copertină joasă din lemn sau policarbonat. Pe lângă riscul de incendiu, fumul se lipește de tavanul acela, se înnegrește tot și coboară înapoi spre oameni. Dacă vrei musai să fie adăpost, ai nevoie de înălțime mare și deschidere bună pe lateral.

Ce distanță și orientare te ajută să nu ajungă fumul în zona de luat masa?

Întrebarea clasică: câți metri să lași între grătar și masă ca să nu vă afumați? În general, dacă ai spațiu, e bine să fie măcar 4-5 metri între locul unde arde focul și masa principală, cu calea fumului orientată în direcția opusă față de terasă și ferestre.

La curțile mici, unde nu ai acest lux, încearcă măcar 3 metri și poziționează masa ușor în lateral față de grătar, nu direct în prelungirea lui. Fumul urcă, dar și „curge” pe direcția vântului; dacă masa este puțin pe diagonală, mare parte din fum trece pe lângă voi.

În practică, funcționează bine așa: te uiți de unde bate vântul cel mai des la tine în zonă (în multe locuri din țară bate predominant din nord sau vest), pui zona de gătit astfel încât gura grătarului sau plitei să „privească” în acea direcție, iar masa să rămână într-o parte, nu în axul direct al fumului.

Mai ia în calcul și înălțimea coșului sau a hotărâii de exterior, dacă ai așa ceva. Un coș mai înalt duce fumul mai sus, de unde vântul îl poate prelua mai ușor. Dacă îl lași prea jos, fumul îți vine direct în ochi, oricât de bine ai ales distanța.

Cum folosești vântul, umbra și clădirile ca să îți stea fumul departe?

Dacă te uiți la curtea ta ca la un desen, ai trei mari „actori”: vântul, soarele și clădirile (inclusiv gardurile înalte). Cu ele poți lucra în favoarea ta sau împotriva ta, în funcție de cum amplasezi bucătăria și masa.

Vântul: încearcă să nu pui zona de gătit în locuri unde se face un fel de „tunel de vânt” între casă și gard sau între două construcții. În astfel de coridoare, vântul schimbă repede direcția și îți plimbă fumul pe tot traseul, inclusiv peste masă.

Umbra: mulți își pun masa direct în singurul loc umbrit al curții, iar grătarul lângă. Mai bine lași umbra pentru masă și pui zona de gătit un pic în soare, pe o latură, astfel încât curentul de aer cald creat de grătar să ridice fumul cât mai sus și să plece peste casă sau peste gard, nu în zona umbrită unde stați jos.

Clădirile: casa, garajul, chiar și un foișor mai înalt pot deveni „scut” pentru fum. Dacă pui grătarul pe partea opusă față de terasă, astfel încât casa să fie între el și zona de luat masa, fumul se va duce peste acoperiș și nu va coborî ușor la nivelul oamenilor. Ai grijă doar să nu ai ferestre dese deschise pe partea aceea.

La terenurile în pantă, încearcă, pe cât se poate, să pui locul de gătit puțin mai jos decât zona de luat masa. Aerul cald urcă, ia cu el și fumul, iar dacă masa e pe un platou sau pe terasa mai înaltă, veți fi deasupra fluxului principal de fum.

Ce poți face dacă ai construit deja și fumul vine tot spre voi?

Aici ajung mulți cititori: bucătăria este deja turnată, grătarul zidit, iar la fiecare ieșire în curte simți că stai în fum ca la afumătoare. Vestea bună este că ai câteva reglaje pe care le poți face fără să dărâmi tot.

Primul lucru, deși pare banal, este să vezi dacă nu poți muta masa, nu grătarul. Uneori e suficient să muți setul de masă și scaune cu 1-2 metri sau pe cealaltă latură a terasei, astfel încât să nu mai fie fix pe traseul vântului.

Dacă masa nu poate fi mutată, te ajută mult să „ridici” fumul. Un coș prelungit, montat corect deasupra grătarului fix, îl va duce mai sus, iar curenții de aer de sus îl vor împrăștia mai repede. La grătarele metalice pe gaz există hotărâi de exterior dedicate, care trag o parte din fum și îl evacuează la înălțime.

Poți interveni și pe direcția vântului, cu câteva elemente simple:

  • un paravan perforat sau un jaluzeu de exterior, montat lateral, care deviază curentul de aer
  • un rând de arbuști de 1,5-2 metri înălțime, plantați pe partea de unde bate cel mai des vântul
  • o pergolă ușoară, înaltă, care mută stratul de fum mai sus, dacă lasă destule deschideri
  • o prelată retractabilă, folosită doar când vântul bate nefavorabil
  • mutarea sursei principale de fum (de exemplu, zona de grătar cu lemne) puțin mai lateral față de restul bucătăriei

La unele case, problema nu este neapărat că fumul ajunge la masă, ci că se duce la vecini. În cazul ăsta, merită să te uiți dacă nu poți întoarce grătarul astfel încât spatele lui să fie spre gardul vecinului, iar coșul să arunce fumul oblic în sus, peste casă sau spre o zonă liberă a curții tale.

Când are rost să ceri ajutorul unui specialist?

Atâta timp cât vorbim de un grătar metalic mobil, o plită pe gaz sau un mic blat din beton, poți regla singur poziția, cu răbdare și un pic de observare a vântului. Când însă intră în discuție o bucătărie de zidărie, cu acoperiș, instalații și coș, altfel stau lucrurile.

Dacă vrei să ridici un coș înalt, lipit de casă sau de un foișor, merită să chemi un meseriaș care știe cum se prinde, ca să nu ai surprize la furtună. La fel, pentru o hotă de exterior legată la curent și amplasată sub o streașină, un electrician te scutește de improvizații periculoase.

Când plănuiești o bucătărie mare, din zidărie, cu acoperiș și foișor închis parțial, un proiectant sau un arhitect te poate ajuta să așezi totul astfel încât să circule aerul bine. Poate părea un moft, dar e mai ieftin decât să dărâmi după un an o lucrare care nu poate fi folosită din cauza fumului.

Să nu uiți de partea legală: dacă ridici construcții fixe, din zidărie, cu fundație, în multe localități ai nevoie de verificări la primărie, uneori, de autorizație. Mai ales lângă gardul vecinului, distanțele cerute se schimbă de la o zonă la alta.

Întrebări frecvente

Pot pune grătarul fix sub balcon sau streașină?

Nu e recomandat. Fumul înnegrește repede tavanul, iar căldura afectează finisajele și poate aprinde materialele inflamabile. Lasă o distanță mare până la orice acoperiș de lemn sau plastic și asigură o deschidere bună pe lateral.

Cum procedez într-o curte foarte mică, unde nu am 4-5 metri până la masă?

Mizează pe orientare și înălțime, nu pe distanță. Întoarce grătarul astfel încât vântul să ducă fumul în altă direcție, mută masa puțin lateral și ridică fumul mai sus, cu un coș sau cu o hotă de exterior potrivită.

Cât de departe pun bucătăria față de gardul vecinului, ca să nu îl afum?

În general, cu cât mai departe, cu atât mai bine, dar regulile exacte depind de localitate. Verifică la primărie când construiești ceva fix și observă direcția vântului, ca să nu orientezi intenționat fumul spre curtea alăturată.

La final, gândește-te la curte ca la o cameră mare în aer liber: tot ce pui într-un colț se simte în altul. Un pic de atenție la vânt și la amplasare face diferența dintre un loc în care gătești cu drag și unul pe care îl ocolește toată lumea din cauza fumului.

Acest articol are rol informativ. Pentru proiectarea și construirea unor bucătării exterioare fixe sau pentru intervenții la coșuri de fum și instalații electrice, cere sfatul unui specialist autorizat și verifică regulamentele locale înainte de a începe lucrările.