Te-ai apucat să dai jos un raft sau un suport de TV și ai rămas cu pereții ciuruiți de dibluri și șuruburi. Dacă ești chiriaș sau vrei să vinzi, nu-ți permiți pete și cratere vizibile. Hai să vedem cum astupi găurile din pereți astfel încât să nu se mai cunoască aproape deloc.
Ce se întâmplă, de fapt, când scoți diblurile
După ce tragi de diblu, rar rămâne o gaură frumoasă, rotundă. De multe, tencuiala se ciobește, lavabila se crapă în jur și te trezești cu un mic con de crater, nu doar cu un orificiu cât buricul degetului.
Înainte să pui orice material peste el, uită-te bine la tipul de perete. La multe apartamente vechi, ai cărămidă sau BCA tencuite, la blocurile noi întâlnești des beton și pereți de rigips. Fiecare se comportă altfel și nu îi tratezi la fel.
Mai contează și cât de mare este gaura și ce planuri ai cu peretele. Dacă vrei să pui alt raft în același loc, nu are rost să repari milimetru cu milimetru. Dar dacă muți totul pe alt perete, merită să faci reparația ca lumea, nu doar să „cârpești” la vedere.
Am văzut de multe ori pereți reparați doar cu un pic de lavabilă peste gaură. Arată acceptabil două zile, apoi se strânge vopseaua, se crapă și tot acolo ajungi, doar că mai murdar.
Ce îți trebuie înainte să pui mâna pe șpaclu
Nu ai nevoie de atelier întreg de meseriaș, dar câteva lucruri tot trebuie să ai la îndemână. Cu ele poți face singur mici reparații, fără să aștepți o echipă de zugravi pentru trei găuri.
- Șpaclu mic și mediu, pentru întins materialul
- Glet de reparații sau chit de interior, gata preparat sau pulbere
- Șmirghel fin (granulație 120-180) sau burete abraziv
- Amorsă pentru pereți și un trafalet mic sau pensulă
- Lavabilă în nuanța peretelui și o folie / bandă de protecție pentru podea
La rigips, ajută și o bucată mică de gips-carton rămasă de la alte lucrări și bandă de fibră de sticlă pentru zonele mai sensibile. Nu sunt obligatorii la găuri mici, dar fac diferența dacă tot vrei un perete uniform.
Înainte să te apuci, acoperă podeaua cu folie sau ziare. Praf o să fie, mai ales la șlefuire, și e mai ușor să strângi folia decât să speli parchetul de lapte de glet.
Cum astupi găurile din pereți la zidărie clasică
Vor vorbim aici de pereți din cărămidă, BCA sau beton, tencuiți și vopsiți cu lavabilă. Sunt cei mai întâlniți, din fericire, și cei mai iertători dacă lucrezi cât de cât îngrijit.
- Scosul diblului și curățarea: trage ușor de diblu cu un clește; dacă nu iese, înfiletează un șurub în el și trage de șurub. Răzuie cu șpaclul marginile ciobite, până când nu mai pică tencuiala.
- Curățarea de praf: cu o pensulă moale sau cu aspiratorul, scoate praful din gaură. Dacă lași praf, materialul nou nu se va prinde bine și riști să sară la prima lovitură.
- Umezirea ușoară: stropește cu puțină apă zona, cu un burete sau un pulverizator. Peretele uscat absoarbe apa din glet prea repede și apar crăpături fine.
- Umplerea găurii: prepară gletul conform instrucțiunilor de pe sac sau folosește unul gata pregătit. Umple gaura din interior spre exterior, apăsând cu șpaclul ca să nu rămână goluri de aer.
- Nivelarea: întinde materialul astfel încât să fie ușor bombat, nu perfect la nivel cu peretele. Pe măsură ce se usucă și îl șlefuiești, se va pierde acea bombare.
- Uscarea: lasă gletul să se usuce complet. Timpul depinde de produs, de regulă câteva ore; dacă e o gaură mai adâncă, mai bine îl lași până a doua zi.
- Șlefuirea și finisajul: șlefuiește ușor cu șmirghel fin până simți că zona e netedă și continuă lin cu restul peretelui. Aplică amorsă local, apoi lavabilă în una-două mâini.
Dacă gaura e foarte adâncă (de exemplu, ai intrat cu bormașina serios în beton), poți să o umpli întâi pe jumătate cu un mortar de reparații sau cu același glet, în două ture. Nu încerca să bagi tot materialul dintr-o singură trecere pe 5 cm adâncime.
La final, dacă nu ai exact aceeași lavabilă, diferența se poate vedea ușor ca nuanță sau ca luciu. La pereți mai vechi aproape întotdeauna se vede. Soluția elegantă este să vopsești măcar tot peretele, nu doar peticul.
Cum abordezi rigipsul și găurile mai mari
La pereții de rigips, gaura de la un diblu mic se repară ușor, dar dacă ai prins ceva greu (un dulap suspendat, de exemplu), șurubul poate smulge o bucată serioasă de placă. Aici nu mai merge doar cu un strop de glet.
La găuri mici de diblu în rigips, procedezi aproape la fel ca la zidărie: scoți diblul, cureți marginea, umpli cu chit de reparații pentru rigips, șlefuiești și vopsești. Materialul este mai moale, așa că lucrezi cu mișcări mai delicate, ca să nu lărgești gaura.
La găuri mai mari, poți decupa o formă regulată (pătrat sau dreptunghi) în jurul zonei rupte, cu un cutter, și să faci un mic „petic” dintr-o bucată de gips-carton tăiată la aceeași mărime. Fixezi peticul cu șuruburi în profile sau cu un adeziv specific pentru rigips, apoi chitui peste îmbinare.
La îmbinări ajută mult o bandă de fibră de sticlă, îngropată în primul strat de chit, ca să nu crape. Apoi vii cu un al doilea strat, nivelat mai larg, astfel încât repararea să se piardă în restul peretelui. Șlefuiești ușor și vopsești după uscarea completă.
Dacă peretele de rigips „joacă” la atingere, e moale sau pare umflat în jurul găurii, problema e mai mare. De multe, există infiltrații sau structura de lemn/metal din spate e afectată. În astfel de cazuri, nu te mai limita la cârpeli locale, e mai sigur să chemi pe cineva care lucrează des cu rigips.
Greșeli frecvente, costuri orientative și când chemi un meseriaș
Una dintre cele mai frecvente greșeli este să nu cureți bine zona. Dacă tencuiala e coșcovită și tu doar o acoperi, gaura pare astupată o perioadă, dar la primul șoc mecanic materialul se desprinde. Merită să insiști 5 minute în plus la început decât să refaci peste o lună.
Altă greșeală: material prea ud, pus în strat gros. Se lasă, crapă, și te trezești cu o dâră fină vizibilă pe diagonală. Și graba strică tot: dacă nu lași timpul de uscare între glet, amorsă și lavabilă, apar pete mai închise sau „hărți” pe perete.
Pe partea de costuri, pentru câteva găuri în pereți, un pachet mic de glet de reparații este, în general, între 20 și 40 de lei. Un șpaclu bun te duce cam la 10-20 de lei, o sticlă de amorsă la 20-30 de lei, iar o lavabilă decentă, în recipient mic, în jur de 20-40 de lei. Prețurile variază mult în funcție de marcă și magazin.
Dacă chemi un zugrav doar pentru câteva găuri, mulți refuză sau cer o manoperă minimă, care poate ajunge ușor cât materialele pentru a face singur. De regulă merită meseriașul când ai de reparat mai mulți metri de perete sau vrei și revopsirea completă a camerei.
Are sens să lași pe altcineva să se ocupe când vezi fisuri lungi, oblice sau verticale, nu doar urme de dibluri. La fel, dacă peretele este umed, are pete de igrasie sau vopseaua se umflă în jurul găurilor, problema e mai adâncă și trebuie verificată cauza, nu doar mascat efectul.
Dacă nu ai deloc răbdare pentru șlefuire, știi că ești alergic la praf sau ai de refăcut și colțuri, plinte, tavan, un zugrav cu experiență poate să termine într-o zi ce ți-ar lua ție un weekend întreg.
Întrebări frecvente
Ce folosesc: glet sau ipsos pentru găurile mici?
La interior, pentru găuri de dibluri, gletul de reparații este de obicei suficient și mai ușor de șlefuit. Ipsosul prinde repede, dar se lucrează mai greu dacă nu ai mână formată.
Pot să astup găurile din pereți și iarna?
Da, dacă lucrezi la interior, ai căldură constantă și peretele nu este rece sau umed. Evită să lucrezi aproape de geamuri deschise, în curent sau la temperaturi foarte scăzute în cameră.
Se mai vede peticul după ce vopsesc?
Dacă textura peretelui este uniformă și folosești aceeași lavabilă, la găurile mici abia se observă. În camere vechi sau la culori închise, de multe ori trebuie vopsit tot peretele ca să nu se vadă diferența.
Odată ce faci prima reparație reușită, îți dai seama că nu e mare filozofie să astupi găurile din pereți rămase de la o piesă de mobilier. Și e surprinzător cât de proaspătă pare o cameră doar pentru că ai scăpat de trei puncte albe și un diblu uitat în perete.
Acest articol are scop informativ și editorial. Pentru suprafețe extinse, pereți umezi sau fisuri structurale, cere părerea unui zugrav sau a unui specialist care poate evalua situația la fața locului.
