Ai văzut în pepinieră un brăduț aerisit, cu aci moi, etichetat Cryptomeria japonica, și te întrebi dacă rezistă în curtea ta sau pe terasă. Arborele ăsta poate fi o piesă foarte decorativă, dar are câteva mofturi. Le luăm pe rând: condiții de creștere, plantare și îngrijire, fără floricele în broșură.
Ce fel de arbore este, de fapt, această cryptomeria și unde merge bine în România?
Cryptomeria japonica (cedru japonez) este un conifer ornamental, cu aci moi și dese, care formează în timp o coroană conică sau columnară. Nu e tuia, nu e molid, are textura lui, mai fină, care arată foarte bine în grădini mai moderne sau lângă gazon.
În zonele de munte cu vânt puternic și ger lung îi este greu, mai ales în primii ani. În schimb, la deal, în zone cu ierni mai blânde și umezeală decentă, se descurcă mult mai bine. La câmpie, rezistă, dar are nevoie de protecție la soarele arzător și la vântul uscat.
Un alt lucru care dă emoții multora: iarna, multe soiuri se colorează în bronz-ruginiu. Arată de parcă se usucă, dar la primăvară, când pornește creșterea, se îmbracă din nou în verde. Aici se panichează multă lume și o udă excesiv sau o mută, exact când nu trebuie.
În ce condiții de creștere se simte bine Cryptomeria japonica și unde o plantezi în curte?
Cedrul japonez preferă soare dimineața și după-amiază mai blândă sau semiumbră, mai ales în sudul țării. Soarele puternic de la prânz, combinat cu vânt uscat, îi arde vârfurile. În grădini mici de la oraș, merge bine lângă un gard orientat spre est sau nord-est.
Solul contează mult. Are nevoie de pământ ușor, care drenează bine apa, cu tendință ușor acidă. Pe sol greu, argilos, apa băltește și rădăcinile putrezesc. Pe de altă parte, solul foarte nisipos și sărac îl forțează să lupte permanent cu setea.
Dacă știi că pământul tău e calcaros (apă dură, sol albicios, multe pietre de calcar), merită să sapi o groapă mai mare și să aduci pământ de pădure sau substrat pentru conifere. Nu este un moft, altfel vei vedea vârfuri gălbui și creștere chinuită.
La amplasare, gândește pe termen lung. Soiurile viguroase pot ajunge, în timp, la 6-8 metri înălțime și 3-4 metri lățime. Nu le pune lipite de casă sau de gardul vecinului. Lasă-i loc măcar 1,5-2 metri de orice construcție permanentă.
Cum procedezi la plantare ca să pornească cu dreptul?
Ideal este să cumperi un exemplar la ghiveci, cu balot bine format. Primăvara devreme sau toamna sunt perioadele cele mai prietenoase pentru plantare, când nici nu îngheață, nici nu e caniculă. Vara, plantele se chinuie să se prindă, chiar dacă uzi des.
Ce îți trebuie la plantare
- un puiet sănătos, cu aci verzi, fără porțiuni maronii extinse
- lopată, dacă solul e greu, o cazma pentru afânare
- pământ de pădure sau substrat pentru conifere
- compost sau gunoi bine descompus, în cantitate mică
- mulci (scoarță de copac mărunțită) pentru acoperirea solului
Pașii de bază la plantare
- Sapi o groapă de aproximativ două ori mai lată decât ghiveciul și puțin mai adâncă.
- Afânezi bine solul din fundul gropii și amesteci pământul existent cu substrat pentru conifere și puțin compost.
- Așezi planta astfel încât gâtul plantei să rămână la nivelul solului, nu mai jos.
- Umpli groapa treptat, tasezi ușor cu piciorul și uzi bine pentru a așeza pământul pe rădăcini.
- Aplici un strat de 5-7 cm de mulci în jur, lăsând 2-3 cm liberi chiar lângă tulpină.
Greșeala clasică pe care o vedem des este plantarea prea adâncă. Dacă pământul ajunge mult peste locul unde rădăcinile întâlnesc tulpina, în timp scoarța se sufocă și apar uscări ciudate, greu de legat de momentul plantării.
La plantare nu exagera cu îngrășămintele. Mai bine un sol bun, aerat și o udare corectă decât granule împrăștiate peste un pământ prost. Îngrășarea puternică la plantare poate duce la arsuri pe rădăcini.
De ce arată rău uneori, deși o îngrijești, și ce ai de făcut pe parcursul anului?
În primul an după ce ai plantat, udarea este cheia. Solul trebuie să fie mereu reavăn, dar nu îmbibat. Vara, la căldură și vânt, poate fi nevoie să uzi chiar de două ori pe săptămână. Iarna, doar dacă nu a plouat sau nu a nins deloc perioade mai lungi.
Nu lăsa solul să se usuce complet, mai ales la plantele în ghiveci. Aciile nu se ofilesc ca la plantele cu frunze late, pur și simplu se brunifică treptat, iar când observi deja e târziu pentru unele porțiuni.
Mulciul ajută mult: ține umezeala, protejează rădăcinile de îngheț și de căldura extremă și împiedică buruienile. Completează stratul de scoarță primăvara, dacă vezi că s-a subțiat sau s-a amestecat cu pământul.
Fertilizarea se face moderat, primăvara, cu un îngrășământ pentru conifere sau unul universal, cu eliberare lentă. Nu hrăni planta târziu, spre sfârșitul verii, ca să nu forțezi lăstari tineri care vor fi prinși de primele înghețuri.
Cryptomeria are nevoie rar de tăieri. Poți îndepărta doar crengile rupte sau cele clar uscate, la început de primăvară. Tăierile drastice în lemn gros duc la goluri greu de acoperit, pentru că nu reînfrunzește ca un gard viu obișnuit.
Brunificarea de iarnă e nelămurirea la care puțini recunosc că se gândesc. Dacă aciile se colorează uniform în bronz și planta rămâne fermă, cel mai probabil este doar reacția la frig. Dacă vezi porțiuni complet uscate, casante, mai ales pe vârfuri, atunci cauza e de obicei seceta sau vântul puternic.
Dacă apar boli sau atacuri de dăunători (pete ciudate, pânze fine, lipici pe aci), nu încerca la întâmplare tot ce găsești pe raft. Observă bine simptomele, fă o poză clară și mergi cu ea la o fitofarmacie sau întreabă un horticultor, ca să nu combini inutil produse.
Când merge în ghiveci și când riști să o pierzi iarna?
Mulți se îndrăgostesc de formele pitice și le pun direct pe terasă sau balcon. Aici, regula simplă este: cu cât ghiveciul e mai mic, cu atât rădăcinile îngheață mai repede. În ghiveci, Cryptomeria japonica nu are pământ mult care să o apere de frig sau de uscăciune.
Alege un container suficient de mare, cu găuri de drenaj, și un substrat pentru conifere sau amestec de turbă, pământ de grădină și puțin nisip. Pe terasele descoperite, în iernile mai aspre, înfășoară ghiveciul în folie cu bule sau polistiren și ridică-l de pe placa rece, pe niște cărămizi sau un suport de lemn.
Pe balconul unui apartament, marele dușman este vântul. Protejează planta de curenții direcți, altfel aciile pierd apă toată iarna, iar rădăcinile nu o pot înlocui din solul rece. Un paravan, o balustradă plină sau o poziție într-un colț fac diferența.
Nu transplanta în plină vară din ghiveci mic direct în unul mult mai mare. Rădăcinile vor sta o perioadă într-o zonă de pământ rece și ud, restul se va usca, iar planta se va chinui. Mergi în trepte, sau fă mutarea în perioade mai blânde, primăvara sau toamna.
Când ajunge foarte mare pentru ghiveci, e mai sigur să o muți în grădină, într-un loc definitiv. Un exemplar bătrân care a stat ani de zile în container nu se adaptează ușor, așa că aici un horticultor te poate ajuta să apreciezi corect riscurile.
Întrebări frecvente
Se poate planta lângă casă sau fundație?
Da, dacă păstrezi distanță de cel puțin 1,5-2 metri de zid. Rădăcinile nu sunt agresive ca la plop, de exemplu, dar coroana are nevoie de spațiu, iar circulația aerului lângă casă rămâne importantă.
Cât de des se udă iarna în grădină?
În mod normal, deloc, dacă plouă sau ninge regulat. În ierni lungi și uscate, cu vânt, poți uda rar, în zile mai blânde, doar pentru a menține solul ușor umed, fără băltire în jurul rădăcinilor.
Cât de repede crește cedrul japonez?
În condiții bune de sol și umiditate, crește moderat, câțiva zeci de centimetri pe an la soiurile viguroase. Formele pitice au ritm mult mai lent și își păstrează dimensiunile reduse mai mulți ani, fiind potrivite pentru ghiveci sau grădini mici.
Un arbore bine ales și plantat cu grijă îți arată în timp dacă și-a găsit locul. La cryptomeria, răbdarea și ochiul pe detalii mici, ca mulciul sau vântul de iarnă, fac mai mult decât orice produs „minune” din raft.
Recomandările de mai sus au caracter general și se bazează pe condiții obișnuite de grădinărit în România. Fiecare grădină și fiecare plantă reacționează diferit, iar pentru diagnosticarea bolilor sau alegerea tratamentelor cere sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie.
