Ai văzut probabil coroanele roz de primăvară prin parcuri și ți-ai spus că vrei și tu unul în curte. Dar când ajungi cu cireșul japonez în portbagaj, începe panica: cât de mare să fie groapa, câte ori îl uzi, rezistă la iarnă? Ghidul acesta te duce pas cu pas de la plantare la un pom sănătos și înflorit.
Ce trebuie să știi înainte să plantezi cireșul japonez
Cireșul japonez (Prunus serrulata) iubește soarele, dar nu suportă băltirea apei la rădăcină. Alege un loc luminos, cu cel puțin 6 ore de soare pe zi, ferit pe cât se poate de vânturi foarte puternice.
Solul ideal este unul afânat, care se drenează bine, ușor acid sau neutru. În grădinile de la noi, asta înseamnă de multe ori că va trebui să îmbunătățești pământul greu, argilos, cu compost sau turbă.
Gândește-te și la mărimea adultă. Multe soiuri ajung la 4-6 metri înălțime și cam tot atât lățime. Lasă spațiu față de casă, gard și alți copaci, ca să nu ajungi peste 7-8 ani să îl tunzi disperat pentru că atinge cablurile sau acoperișul.
La pepiniere, pomii ornamentali de acest tip pornesc, în general, de la aproximativ 80-100 lei pentru un exemplar mic, de 1-1,2 m, și pot ajunge la câteva sute de lei dacă alegi un pom deja format, altoit pe trunchi înalt. Prețurile variază mult în funcție de mărime și de furnizor.
Ideal este să îl plantezi toamna, între octombrie și noiembrie, cât timp solul nu este înghețat, sau primăvara devreme, înainte să pornească în vegetație. Toamna prinde mai bine rădăcini și pornește mai viguros anul următor.
Înainte să te apuci de săpat, pregătește toate materialele, ca să nu lași pomul cu rădăcinile la soare în mijlocul lucrării.
- lopată și cazma
- roabă sau găleți pentru pământ
- compost sau mraniță bine descompusă
- turbă sau pământ de flori, dacă solul e foarte greu
- un țăruș și o bandă moale pentru legat trunchiul
Cum pregătești locul și cum decurge plantarea
Am văzut în multe grădini pomi ornamentali chinuiți doar pentru că au fost plantați prea adânc sau direct în argilă beton. Partea bună e că, dacă îți faci timp să pregătești bine locul, nu mai ai griji ani buni.
Sapă o groapă mai mare decât balotul de pământ al pomului, cam de două ori lățimea lui și puțin mai adâncă. În partea de jos, afânează solul cu cazmaua, ca rădăcinile să poată pătrunde ușor.
Amestecă pământul scos cu compost, dacă e nevoie, cu turbă pentru a-l face mai ușor. Evită să pui îngrășăminte chimice direct în groapă, pot arde rădăcinile tinere.
Procedura de plantare poate fi privită ca o succesiune clară de pași, fără grabă:
- Udă bine balotul pomului sau înmoaie rădăcinile, dacă este cu rădăcină liberă.
- Bate țărușul de susținere în partea dinspre vânt, la 10-15 cm de trunchi.
- Așază pomul în groapă astfel încât gulerul rădăcinii (zona unde încep rădăcinile) să fie la nivelul solului.
- Umple groapa treptat cu amestecul de pământ, tasând ușor cu mâna sau cu piciorul.
- Fă un mic val de pământ în jur, ca să formezi un lighean pentru apă, apoi udă abundent.
- Leagă trunchiul de țăruș cu o bandă moale, în formă de opt, ca să nu frece scoarța.
- Mulcește zona de la bază cu frunze, paie tocate sau scoarță decorativă, lăsând 3-4 cm liberi în jurul trunchiului.
Nu îngropa gulerul rădăcinii sub strat gros de pământ sau mulci, altfel scoarța poate putrezi în timp. Nivelul la care a stat pomul în ghiveci este un reper bun.
Îngrijirea în primii ani: udare, fertilizare, tăieri
Primii doi-trei ani fac diferența între un pom care pornește bine și unul care se chinuie. Aici se joacă de obicei meciul cu udarea: nici prea multă, nici prea puțină.
În primul sezon după plantare, udă o dată pe săptămână în perioadele fără ploi, turnând apă încet, direct în ligheanul de la bază. În verile foarte secetoase, poate fi nevoie de două udări pe săptămână, mai ales pe sol nisipos.
Nu exagera cu apa: dacă pământul este tot timpul cleios și rece, rădăcinile pot putrezi. Lasă stratul de sus să se zvânte ușor între două udări.
Din al doilea an, poți reduce frecvența, mai ales dacă ai mulcit bine și solul reține umiditatea. Când pomul este deja bine înrădăcinat, udările se fac mai rar, dar cu cantitate mai mare de apă o dată.
La fertilizare, mergi pe varianta simplă: primăvara, la dezmugurit, presară în jurul coroanei un strat subțire de compost sau mraniță și încorporează-l ușor în sol. Dacă vrei îngrășăminte granulare, alege unele pentru pomi fructiferi sau arbori ornamentali și respectă dozele de pe ambalaj.
La tăieri, cireșul japonez preferă intervențiile blânde. Îndepărtează doar ramurile rupte, uscate sau cele care se freacă puternic între ele. Momentul potrivit este imediat după înflorire, pentru că mugurii de flori se formează pe lemnul de anul trecut.
Nu tăia agresiv vârfurile doar ca să îl ții mic, altfel vei stimula o mulțime de lăstari verticali, inestetici, și vei pierde din spectacolul florilor. Dacă ai nevoie de o tăiere mai serioasă, gândește-o în mai mulți ani, cu pași mici.
Iarna, pomii deja bine stabiliți rezistă, de regulă, la gerurile din majoritatea zonelor țării. La exemplarele tinere, poți proteja trunchiul cu o bandă specială sau cu sac de iută și poți reface stratul de mulci la bază pentru a proteja rădăcinile.
Probleme frecvente și cum le previi
Una dintre primele plângeri pe care le primim de la cititori este legată de frunzele arse la vârfuri în mijlocul verii. De multe ori nu este o boală, ci combinația de vânt cald, soare puternic și sol care se usucă repede.
Ajută mult un strat bun de mulci, udări făcute dimineața devreme sau seara, acolo unde se poate, plantarea unui mic gard viu sau a unui arbust care să mai rupă vântul.
Dacă frunzele se îngălbenesc devreme și cad, deși ai udat pomul corect, problema poate fi un sol prea greu, compactat sau o plantare prea adâncă. În astfel de cazuri, nu ai ce repara rapid, dar poți, în timp, să îmbunătățești solul la suprafață cu compost și să fii atent la udări.
Ca dăunători, apar des afidele (păduchii de frunze) și uneori păduchii țestoși sau lânoși, care se prind pe lăstari și frunze tinere. Pentru tratamente, cel mai sigur este să mergi cu o ramură afectată la o fitofarmacie, unde ți se poate recomanda un produs potrivit.
La boli, pot apărea pete maronii pe frunze sau uscarea unor vârfuri de ramuri, semn de probleme fungice. Strângerea și arderea frunzelor căzute, aerisirea coroanei prin tăieri ușoare și evitarea udării pe frunze reduc mult riscul.
Un alt lucru care supără proprietarii este că, în unii ani, pomul înflorește spectaculos, iar în alții foarte modest. Înghețurile târzii de primăvară pot distruge mugurii de flori formați cu mult înainte. Dacă știi că ai o zonă cu astfel de episoade, un pom mai mic poate fi protejat temporar cu o pânză agricolă în nopțile reci anunțate.
Întrebări frecvente
Când e mai bine să plantez un Prunus serrulata?
Cel mai bine prinde plantat toamna, în octombrie-noiembrie, când solul este încă lucrabil, dar nu mai e foarte cald. O a doua fereastră este primăvara devreme, înainte să pornească în vegetație și înainte de căldurile mari.
Se poate cultiva cireș japonez și la ghiveci?
Există soiuri pitice care se pot ține câțiva ani în ghivece mari, pe terase sau balcoane generoase. Ai nevoie de un vas foarte încăpător, substrat de calitate, udare atentă și protecție iarna, pentru că rădăcinile în ghiveci îngheață mai ușor.
Cât de mare ajunge și cât trăiește?
În funcție de soi și portaltoi, poate ajunge la 3-6 metri înălțime, cu o coroană similară ca lățime. În condiții bune de sol, apă și lumină, poate trăi câteva decenii, însă perioada de maximă spectaculozitate a florilor este, de obicei, la vârsta mijlocie a pomului.
Un cireș japonez bine ales și plantat cu grijă devine, în timp, punctul de atracție al curții., poate cel mai plăcut moment, după toată munca de pregătire și udare, este prima primăvară în care îți dai seama că pomul tău e cel care îi face acum pe vecini să se oprească la gard.
Recomandările de mai sus au caracter general și se aplică orientativ pentru grădinile din România. Fiecare pom reacționează diferit în funcție de sol, climă și amplasare; pentru probleme grave sau tratamente, cere sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie.
